S-a sfârșit și interbelicul nostru de ceva ani. Sfârșitul a început din ziua în care Obama a fost legat de mâini și de picioare cu fundița Nobelului pentru Pace, obținut pentru câteva discursuri, ce e drept strașnice. Obama pacificatorul n-a acționat la agresiunile repetate ale rușilor, nici măcar când au năvălit în Crimeea.
Apoi, madam Merkel ne-a lăsat o moștenire otrăvită, făcând negoț după negoț cu criminalul kaghebist.
Trump a fost Trump, adică păpușa gonflabilă a Kremlinului, iar Biden vorbea cu spiritele celor de mult răposați.
Întoarcerea lui Trump la Casa Albă a venit și pe fondul aberațiilor corectitudinii politice, năștea corectitudinea câte un nou gen pe zi, era mai fertilă ca Guță, era mai fertilă ca Borcea.
În 2022, Putin a invadat Ucraina, convins că va câștiga repede. Chinezii l-au tras pe sfoară și-l țin în zgardă economică.
Europenii s-au mobilizat peste așteptări, dar adevărații eroi rămân ucrainenii, care și-au apărat patria ca într-un roman din secolul al XIX-lea. Cinste lor! Fără ei, eram și noi deja gubernie.
Oricum, la români se luptă la vedere trei partide, una american-trumpistă, una rusofil-putinistă, una europeană. Cea din urmă este și calea justă și, firește, fiind vorba despre români, cea mai prost reprezentată politic, deși e cea mai dorită de populație.
Avem și noi milioane de inși cu mințile rătăcite și educație precară, dar încă nu sunt majoritari. Avem degeaba. Pădurea e preponderent putinist-trumpită.
Mai departe, penibilul agitprop bolojalnic acreditează ideea că ne-a lăsat Ciolacu, dragul de el, cu țara-n șanț. Ceea ce este evident adevărat. Doar că e doar o parte de adevăr.
Dacă era după mine, Ciolacu era cu bila de picior la ocnă, pe viață. Dar agitpropul îl uită pe Ciucă, e ca și cum nu fu și Ciucă pe acolo. Dispăru Ciucă din mentalul colectiv, ăăăăăă.
Doar pesediștii ne îngropară în datorii, muică, liberalii nici usturoi n-au mâncat, nici nu le pute gura a Predoiu și dr. Bode. Și Bolojan e extraterestru, nu galben de-o viață, nici n-a trecut prin echipa câștigătoare, acum l-a născut Fecioara Maria.
Pe de altă parte, penibilul agitprop pesedist acreditează ideea că bolojalnicul e de vină, că el singur îngroapă proiecte și oamenii în datorii, de parcă n-au fost ei înșiși călare pe buget, aproape fără răgaz, de pe vremea lui Iliescu, dacă nu chiar a lui nea Nicu.
Și apoi și unii, dar și alții se miră că s-a umplut lumea de silă și îi tratează cu marș și cu sictir și e gata să voteze holograme rusești, doar ca să scape de mafiile transpartinice (altă prostie și holograma aia de guru pitic plin de citate din desene animate, prostie mai mare!).
Iar Nicușor e aerian și râde ca dânsa la dânsa umblând teleleu prin lume când ar trebui să stea acasă și viceversa. E mai inadecvat cu funcția decât e fratele Negoiță, datornicul preferat al fiscului, cu silogismele. Iar alternativa era Simion. Diferența dintre cei doi fiind la rigoare că amândoi degustă îndelung maro politic, dar unul cu mâna, mai din topor, sperii cancelariile occidentale cu dânsul, iar altul frumos, elegant, cu lingurița, ce vorbești…