Actorul George Ivașcu a rememorat, într-o ediție a emisiunii „Dincolo de copertă”, fragmente dintr-o copilărie atipică, în care lipsa jucăriilor a fost compensată de o imaginație debordantă. Farfuriile din chiuvetă deveneau „pacienți”, iar aspiratorul se transforma într-un instrument de salvare într-o mină imaginară. „Îmi inventam jocuri”, spune actorul, explicând că lectura a fost refugiul care i-a deschis lumi întregi. Despre toate acestea, dar și cum și-a ales să devină actor vedeți în ediția integrală a emisiunii „Dincolo de copertă” pe site sau canalul de YouTube Libertatea.
Îndrăgitul actor din serialul „Tătuțu”, și nu numai, a acceptat cu mare plăcere să ia parte inițiativei noastre de a dona o carte către școlile și bibliotecile din mediile defavorizate, cu atât mai mult cu cât conștientizează importanța cititului din primii ani de viață. A testat pe propria piele cât de mult au ajutat poveștile citite în copilărie și ce universuri a creat cu ajutorul lor. „Eu am fost un copil fără jucării. Și atunci eu îmi inventam jocuri. Farfuriile care rămâneau în chiuvetă erau niște pacienți, iar eu eram chirurgul. Și frecam la ele, scârțâiau, ca să-i fac sănătoși. Sau, nu știu, dădeam cu aspiratorul și erau scame și aici era o mină care trebuia neapărat să o dezamorsez și așa mai departe. Jocuri. Cărțile mă ajutau foarte tare să-mi imaginez, neavând jucării, diverse lumi, universuri”, a declarat George Ivașcu la emisiunea „Dincolo de copertă”.
George Ivașcu a crescut în cinema, dar s-a format pe scenă
O dată ce cărțile i-au aprins imaginația, adolescentul George Ivașcu a continuat în aceeași arie artistică. „Am fost un copil care a crescut în cinema. Bunica mea era controlor bilete la cinematograful Patria. Și atunci, vrând-nevrând, imaginația mea de adolescent era satisfăcută neavând jucării și nici prea ieșind cu băieți în gașcă. Mai mult am fost o fire melancolică. Paradoxal, în ciuda temperamentului meu artistic, mie îmi place mult să lenevesc”, a mai povestit îndrăgitul actor. Nu are timp să lenevească așa cum îi place să se laude, căci, pe lângă serialele de succes de la Pro Tv, filmele de lungmetraj, piesele de teatru, este și profesor la UNATC. „Întotdeauna am muncit foarte mult și mi-a făcut plăcere pentru că am proiecte după proiecte tot timpul și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta și atunci nu e timp de odihnă pentru că, odată, sunt la filmări, alerg de acolo, dincolo, apoi am facultatea unde predau din 1993 și zilnic sunt cursuri. Nu ajung zilnic, dar ajung cât se poate de des. Da, e într-adevăr, e un vis. Asta mi-a plăcea să pot lenevi. Dar, cum spune și Alice, eu după trei, patru ore mă plichisesc. Trebuie să fac ceva. Sunt după zodiacul chinezesc. Sunt maimuță. Și cred că am împrumutat de la maimuță. Adică ceva de tot timpul îmi vine să fac”, a mai completat George Ivașcu.
Pe de altă parte familia a avut un rol esențial în parcursul său, oferindu-i libertatea de a-și asuma propriul drum. Se pare că pentru el actoria era predestinată căci, încă din copilărie se simțea cel mai bine în acest mediu: improviza spectacole pentru cei apropiați, organizând adevărate reprezentații de teatru în sufragerie. „Nu m-au îndemnat să mă fac neapărat ceva. Aici trebuie să recunosc și mulțumesc și mamei și bunicilor mei care m-au crescut, că m-au încurajat să fac ce cred eu că mi se potrivește. Iar eu, fiind un copil cu imaginație, lipsit de jucării, cum spuneam, și îmi construiam un univers întreg, țin minte și acum, că duminica erau sărbători acasă, se adunau toți, era și familie în mare, și eu improvizam spectacole. Făceam teatru de păpuși și îi invitam: aici era scaunul de regizor, aici scaunul mamei regizorului și așa mai departe. Îmi plăcea să le fac jocuri. Și le făceam spectacole de mic. Așa în inocența mea”, a mai spus intepretul personajului Pelicanu din serialul „Tătuțu”.
Culmea este că, deși a copilărit în cinematograful Patria, acolo unde lucra bunica lui, s-a apropiat mai întâi de teatru, locul în care îl ducea mama lui aproape în fiecare săptămână. „Asta-și poate pentru că am copilărit o bună parte în cinema. Și privilegiul imens a fost că mama mea mă ducea la teatru de maturi, cum ar fi. Nu m-a dus la teatru de copii, pentru că ea mergea la teatru deseori și mă lua cu ea, indiferent. Și ea era prietenă cu doamna Teddy, caserița de la Teatru de Comedie, aproape de George Mihăiță. Și primul teatru la care am fost, pentru că ei mama era prietenă cu doamna Teddy își beau cafelele împreună, a fost teatrul de comedie. Și am spus că sunt rodul întâlnirilor mele pentru că primul teatru la care am fost angajat a fost Teatru de Comedie. După ce am terminat facultatea”, a mai completat George Ivașcu la emisiunea „Dincolo de copertă”.
De la Dem Rădulescu la Charlie Chaplin
Drumul său artitisc a fost influențat decisiv de întâlniri marcante încă din primii ani de facultate. De la Dem Rădulescu care l-a învățat să fie autentic, până la Ștefan Iordache și Gheorghe Dinică, alături de care a urcat pe scenă și a căror întâlniri le consideră experiențe definitorii în viața artistică. Cu toate că nu poate să aleagă un mentor din toți cu cei cu care a lucrat de-a lungul timpului, actorul recunoaște că figura care l-a fascinat încă din copilărie rămâne cea a lui Charlie Chaplin, al cărui stil inconfundabil continuă să-l inspire.
„A contat extrem de mult faptul că primul an de facultate l-am făcut cu Dem Rădulescu. El m-a învățat să fiu liber. El m-a învățat să fiu eu. «Fii tu, Gică», îmi zicea. După aceea am debutat în teatru cu Ștefan Iordache, apoi, primul meu rol la Teatrul Național pe scena mare a fost cu Gheorghe Dinică. Am avut imens de mult de învățat de la oamenii ăștia. Și am dat numai trei exemple, dar sunt nenumărate nume. Nu mai vorbesc de regizorii cu care m-am întânit. Deci nu aș putea spune că am un model neapărat. Dar dacă vreți neapărat, modelul meu din copilărie este Charlie Chaplin. Sunt fascinat și acum de tipul de gaguri, deci da, Chaplin este pentru mine modelul, dacă e să o iau așa”, a mai declarat amuzat George Ivașcu la emisiunea „Dincolo de copertă”.