Mircea Lucescu, fostul selecționer în vârstă de 80 de ani, a fost preluat din cantonamentul echipei naționale și transportat de urgență la Spitalul Universitar de Urgență București pe 29 martie, după ce a suferit un infarct miocardic și o tulburare majoră de ritm cardiac. Acesta a fost operat pe 31 martie, zi în care medicii i-au montat un defibrilator în piept pentru a-i regla bătăile inimii. În acest context, am discutat cu dr. Elena Sauer, medic primar cardiolog electrofiziologie și aritmologie care profesează în Germania la Rhon Klinik AG și în România, la Spitalul Monza din București, despre ce presupune această tehnologie și cine sunt pacienții care au nevoie de ea.
Profilaxia primară și secundară în infarct miocardic: Cine are nevoie de defibrilator cardiac?
Alexandra Mănăilă: Doamna doctor, se discută mult despre necesitatea unui defibrilator pentru a regla bătăile inimii, mai ales în cazul pacienților care au suferit deja un infarct miocardic. Când are un pacient, mai exact, indicația de a primi un astfel de dispozitiv?
Dr. Elena Sauer: Aici trebuie să distingem două situații clare. Prima este profilaxia secundară, care se aplică atunci când un pacient cu o cicatrice pe mușchiul inimii sau o boală electrică a suferit deja un episod de resuscitare cardiacă. Dacă motivul acestui episod a fost ireversibil, pacientul are indicație clară pentru implant.
A doua categorie vizează profilaxia primară. Vorbim despre pacienți care nu au avut încă aritmii ventriculare maligne – adică „amenințătoare de viață” – dar care sunt identificați ca fiind la risc înalt pe baza anamnezei, a electrocardiogramei și a investigațiilor imagistice, precum ecocardiografia sau rezonanța magnetică nucleară.
Alexandra Mănăilă: Care este criteriul principal care decide dacă un pacient are nevoie de protecție, chiar dacă nu a avut încă un eveniment critic?
Dr. Elena Sauer: Criteriul de bază este fracția de ejecție, adică puterea de contracție a mușchiului inimii. Mai exact, dacă după revascularizare și sub terapie medicamentoasă maximă, la 3 luni de la infarct, inima nu recuperează o fracție de ejecție mai mare de 35%, pacientul are nevoie de defibrilator ca profilaxie primară.
Puterea inimii: Ce este fracția de ejecție și de ce pragul de 35% este critic?
Alexandra Mănăilă: Ați menționat un indicator tehnic foarte important în evaluarea acestor pacienți. Ce înseamnă, mai exact, această „fracție de ejecție” despre care vorbesc medicii?
Dr. Elena Sauer: „Procentul acesta de 35% se referă la puterea de contracție a mușchiului inimii pe care pacientul o are sub terapie maximă cu medicamente la 3 luni de zile după infarct. Deci nu înseamnă 30% dintre pacienți, înseamnă 35% puterea de contracție a mușchiului inimii.”
Practic, aceasta este categoria și criteriul de bază în funcție de care se implantează, ca profilaxie primară, un defibrilator cardiac.
Tehnologii disponibile: De la vesta portabilă la implantul permanent
Alexandra Mănăilă: Există mai multe tipuri de defibrilatoare? Cât timp trebuie purtate?
Dr. Elena Sauer: Există opțiuni temporare și permanente. De exemplu, pacienții care au nevoie de protecție doar pentru 3-6 luni, cum sunt cei cu miocardită acută, pot folosi un defibrilator cardiac portabil sau „LifeVest”. Este practic o vestă care se poartă cel puțin 20 de ore pe zi.
Pentru cei care au nevoie de un implant permanent, există două variante:
Defibrilatorul clasic: cu implant de sonde transvenos până la nivelul inimii.
Defibrilatorul subcutanat: care nu presupune introducerea de sonde în interiorul venelor.
Sistemul medical: Diferențele de finanțare între România și Germania
Alexandra Mănăilă: Cum stă România la acest capitol față de țări precum Germania? Sunt procedurile diferite?
Dr. Elena Sauer: Diferența de practică nu este niciuna; în ambele țări se lucrează după ghidul Societății Europene de Cardiologie. Specialiștii sunt la fel de bine calificați, iar aparatele folosite sunt aceleași.
Singura problemă reală în România este subfinanțarea. Din fericire, avem Programul Național de Moarte Subită, prin care Casa de Asigurări de Sănătate facilitează implantarea la pacienții cu risc. Totuși, din cauza fondurilor, numărul de aparate disponibile este mai mic în comparație cu Germania.
Prevenția pe termen lung: Cum evităm un al doilea infarct miocardic
Alexandra Mănăilă: Ce se întâmplă după implantarea defibrilatorului? Există riscul unui nou infarct?
Dr. Elena Sauer: Teoretic, da. Boala aterosclerotică este o patologie cronică; nu se vindecă precum o răceală cu antibiotice. De aceea, sfatul meu este ca pacienții să ducă un stil de viață sănătos – aceasta fiind cea mai bună investiție în propria viață – să își ia medicația cu consecvență și să meargă la controale periodice.
Alexandra Mănăilă: Ce investigații ar trebui să facă anual un pacient care a trecut printr-un infarct?
Dr. Elena Sauer: Recomand setul complet: electrocardiogramă, analize de sânge, ecocardiografie anuală, Holter EKG și, eventual, test de efort. Acestea trebuie făcute anual sau chiar mai des, dacă medicul cardiolog consideră necesar. Din păcate, noi, românii, suntem adesea mai neglijenți cu prevenția și ne prezentăm la medic când este „prea târziu”.
La fiecare 30 de minute un român face infarct miocardic, o boală care poate ucide, dacă nu este tratată urgent. Află cum te ajută garda din spitalele STEMI în România și ce faci dacă ai simptome.Mai multe informații despre starea lui Mircea Lucescu poți citi aici: „Pacientul este stabil, conștient și cooperant”