Trebuie să fi fost luat ostatic de mintea efervescentă a lui Trump și să nu fi găsit încă nici o portiță de evadare sau să fii total lipsit de lirism să intri într-un război botezat Furie Epică. Mai ales când tocmai ai fost informat de geniu (aflat în cea mai stabilă formă) că va trebui să asculți comanda oaselor sale: „[Se va termina] când voi simți în oasele mele”! Nu cu multă vreme în urmă, apriga doamnă Leavitt – cocoșată sub greutatea cuvintelor lui Trump – asigura pe toată lumea: „Acesta este un președinte care conduce pe baza faptelor și informațiilor furnizate de echipa sa de top”.
Declarație în perfectă concordanță cu ceea ce urma să mărturisească însuși magnatul cuvintelor, Donald J. Trump, explicând momentul în care furia din oasele sale a ajuns la punctul epic: „Situația se apropia foarte rapid de punctul fără întoarcere, pe baza a ceea ce îmi spuneau Steve, Jared, Pete și alții – Marco este atât de implicat! – încât am crezut că ne vor ataca”. Ascultându-i pe aceștia, oasele au simțit că trebuie să atace Iranul. (Cine sunt Steve, Jared, Pete și Marco? “Echipa de top” despre care vorbea Karoline Leavitt. Însă nu-i exclus să fie și viitori țapi ispășitori).
… Și așa a început excursia. Sau incursiunea?! Probabil generalul Dan Caine, șeful Statului Major Interarme, și-a permis să vorbească în jargon în fața Comandantului său Suprem, în ziua când a spus „incursion” (atac acțiune tactică, executată operativ, menită să ia inamicul prin surprindere) și s-a înțeles „excursion”. Prin urmare, bucuros, Trump și-a anunțat națiunea că America e în excursie prin Iran. Un jurnalist de la Fox News (s-au obrăznicit și ăștia) a cerut lămuriri:
„ – Ce este – un război sau o excursie?
– Ei bine, ambele. Ambele. Este o excursie care ne va ține departe de un război, iar războiul va fi, ăă… adică, pentru ei este un război. Pentru noi, s-a dovedit a fi mai ușor decât credeam”.
Chiar ai ce vedea într-o excursie în Iran. Logic, dacă trimiți armata, soldații nu vor fi puși pe vizitat, ci pe bombardat. În vălmășagul victoriei totale, liderul de la Casa Albă a informat că a lovit toate țintele și va mai lovi câteva în plus, „just for fun”. Au fost “atinse” și zeci (sute?) de muzee și monumente (unele n-au apucat să împlinească nici cinci secole). De pildă, Palatul Golestan din Tehran (pentru necunoscători, un Trump Tower mai mic).
Dat fiind un asemenea triumf, după ce Iranul a fost „înfrânt grav” (până într-acolo încât Marele Donald lua peste picior în urmă cu câteva zile lideri din NATO, sfătuindu-i să nu se mai deranjeze să culeagă laurii unui război deja arhicâștigat de el), de ce apelează acum, cu disperare, la China, Franța, Japonia, Coreea de Sud, Regatul Unit „și alții”, să îi sară în ajutor pentru eliberarea Strâmtorii Ormuz? Ținând cont de biruințele pe care le tot trâmbițează de la începutul războiului, nu găsesc alt răspuns decât… just for fun!