OPINIE | Ne sperie „violența adusă de imigranți”, dar când ne uităm în propria curte găsim o Românie pe care preferăm să n-o vedem

O fată de doar 14 ani e pusă la pământ și lovită chiar în curtea ei. O femeie o atacă, iar tatăl copilei, în loc să intervină, ajunge — potrivit Poliției — să-și lovească și el propria fiică. Scena s-a petrecut la Iași, pe 4 septembrie. Imaginile sunt greu de privit, dar ar trebui să ne oblige să privim fără ocolișuri în oglinda propriei noastre societăți.
De ceva vreme, dinspre zona AUR și propaganda anti-imigrație ni se livrează zilnic avertismente apocalipitice despre ce se întâmplă prin Franța, Germania sau Marea Britanie: imigranți, violență de stradă, criminalitate scăpată de sub control. Niciun om întreg la minte nu neagă că vestul Europei are probleme reale cu integrarea și imigrația ilegală, iar subiectele astea trebuie discutate deschis. Însă înainte de a deplânge în fiecare seară la TV „decăderea Europei din cauza străinilor”, n-ar strica să privim ce se întâmplă în spatele ușilor închise din România.
Numerele sunt de-a dreptul înfiorătoare: în 2025, Poliția Română a intervenit la peste 138.000 de cazuri de violență domestică, iar în primele patru luni din 2026 s-au adunat deja alte 46.000 de apeluri. Iar victimele sunt adesea copiii — peste 16.000 de cazuri de abuz sau exploatare asupra minorilor s-au petrecut chiar în familie. Asta e realitatea brută a României profunde.
Evident că orice migrant care comite o infracțiune trebuie să răspundă dur în fața legii, exact ca orice cetățean. Dar buletinul agresorului nu alină cu nimic trauma victimei. O femeie bătută de un român „verde” nu suferă mai puțin decât una agresată de un străin, iar un copil schilodit în bătaie de propriul tată nu e mai puțin victimă doar pentru că tatăl are cetățenie română.
Când politicienii AUR cereau boicotarea curierilor asiatici sau avertizau că ne invadăm țara cu străini periculoși, vindeau o iluzie convenabilă: că răul vine mereu din afară. E ușor să arăți cu degetul spre alții, dar adevăratul patriotism înseamnă să ai curajul să-ți recunoști propria mizerie din casă și să încerci s-o curăți.
Înainte să le dăm lecții altora despre cum să-și gestioneze societățile, ar trebui să ne preocupe mai întâi cum facem să nu ne mai batem femeile și copiii în propriile case. Până nu reducem violența asta endemică din familia românească, orice discurs despre „pericolul străinilor” rămâne doar ipocrizie pură.