Uniforma școlară obligatorie? Da, dar nu pe banii familiilor care abia își permit începutul de an școlar

Se vorbește din nou despre uniforma obligatorie în școlile din România. Ideea are avantaje, dar și o problemă importantă despre care se vorbește prea puțin: cine plătește?
Nu sunt împotriva uniformei. Din contră, cred că ar putea reduce „prezentarea de modă” din școli și comparațiile dintre copii în funcție de haine, branduri sau posibilitățile financiare ale părinților. Ar fi și mai simplu pentru familii să pregătească dimineața copilul pentru școală.
Problema apare însă când vine nota de plată.
Un set decent – cămașă sau polo, pantaloni ori fustă, hanorac, pulover sau sacou – poate ajunge ușor la câteva sute de lei. Iar copilul are nevoie de mai mult de un schimb.
Dacă ai doi sau trei copii la școală, costurile pot trece rapid de 1.000 de lei, peste rechizite, încălțăminte, transport și toate celelalte cheltuieli.
Pentru unele familii este o sumă suportabilă. Pentru altele, nu.
De aceea, dacă statul dorește uniformă obligatorie, trebuie să ofere și o soluție pentru familiile vulnerabile: uniforme gratuite sau vouchere pentru achiziționarea lor.
Altfel apare o situație absurdă. Spunem că uniforma trebuie să reducă diferențele sociale, dar copilul care nu și-o permite va fi tocmai cel care va ieși în evidență.
Iar ideea unor amenzi mari pentru școlile care nu se conformează ridică aceeași problemă. Directorul și profesorii nu pot scoate bani din buzunar pentru uniformele copiilor și nici nu pot obliga o familie să cheltuiască bani pe care nu îi are.
Înainte să introduci obligații și sancțiuni, trebuie să te asiguri că fiecare copil are posibilitatea reală să respecte regula.
Uniforma școlară poate fi o idee bună. Dar dacă statul o face obligatorie, nu poate spune apoi părinților: „Descurcați-vă!”.
Altfel nu avem o reformă a educației, ci doar o nouă factură trimisă familiilor.